Definita cuvantului condiționare
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care se aduce un material, un produs etc. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conținutul lui de umiditate. [Pr.: -ți-o-].
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu condiționare
priboíre, priboíri, s.f. (pop.) 1. găurire, perforare. 2. țintire cu privirea, fixare. Vezi definitia »
ÎNTRISTÁRE, întristări, s. f. Faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare. – V. întrista. Vezi definitia »
OFUSCÁRE s.f. Faptul de a se ofusca. [< ofusca]. Vezi definitia »
SĂLBĂTICÍRE, sălbăticiri, s. f. Acțiunea de a (se) sălbătici. – V. sălbătici. Vezi definitia »
ÎNVIERȘUNÁRE s. f. v. înverșunare. Vezi definitia »