Definita cuvantului sincopă
SINCÓPĂ s.f. 1. Pierdere a sensibilității și a mișcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcției inimii, însoțite de întreruperea respirației. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sincopă
LUSTRÍNĂ s.f. v. lustrin. Vezi definitia »
DERMATÍTĂ s.f. 1. Inflamație a pielii; nume generic dat unui grup de maladii inflamatorii ale pielii; dermită. 2. Boală de piele, periodică la cai, caracterizată prin răni care apar vara. [< fr. dermatite]. Vezi definitia »
MUSCÚLĂ s.f. Mașină de război care facilita apropierea de ziduri, protejând totodată de săgeți, de pietre etc. [< fr. muscule]. Vezi definitia »
FARINOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de farinograf. [Cf. lat. farina – făină, gr. gramma – scriere]. Vezi definitia »
ȘOÁPTĂ, șoapte, s. f. 1. Vorbire cu voce înceată, șoptire; p. ext. vorbă sau comunicare rostită pe șoptite. ◊ Loc. adj. și adv. În șoaptă = încet, în taină, abia auzit. ♦ Murmur de glasuri care șoptesc; fig. susur, freamăt, șopot. 2. (La pl.) Calomnii, bârfeli, clevetiri. – Din șopti (derivat regresiv). Vezi definitia »