Definita cuvantului sincronie
SINCRONÍE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [Gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sincronie
GATOFOBÍE s. f. galeofobie. (< engl. gatophobia) Vezi definitia »
TARSOCLAZÍE s. f. fracturare închisă a oaselor tarsului. (< fr. tarsoclasie) Vezi definitia »
CACOFONÍE s. f. întâlnire de sunete discordante, neplăcute auzului; asociere de cuvinte care redau imagini, fapte neplăcute; cacofonism. (< fr. cacophonie, gr. kakophonie) Vezi definitia »
TAUTOLOGÍE s.f. 1. Repetare inutilă cu alți termeni a aceleiași idei; pleonasm. 2. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. ♦ (În logica simbolică) Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. [Gen. -iei. / < fr. tautologie, cf. gr. tauto – același, logos – cuvânt]. Vezi definitia »
LOGOLATRÍE s.f. (Liv.) Cult al cuvintelor considerate ca având putere magică. [Gen. -iei. / < fr. logolâtrie, cf. gr. logos – cuvânt, latreia – închinare]. Vezi definitia »