bozá s. f. – Cidru. Tc. boza (Lokotsch 376), cf. bg. bozá. – Der. bozagiu, s. m. (vînzător de cidru); bozag(i)erie, s. f. (prăvălie unde se vinde cidru); bozagilîc, s. n. (îndeletnicire de vînzător de cidru); bozăi, vb. (a fermenta); bozăială, s. f. (fermentație). Vezi definitia »

ATERIZÁ, aterizez, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A lua contact cu pământul coborând din zbor și rulând până la oprire. – După fr. atterrir. Vezi definitia »

SULFIZÁ vb. I. tr. A trata termochimic cu sulf piesele din oțel sau din fontă. [< sulf + -iza]. Vezi definitia »

dăbălăzá (-zéz, -át), vb. – 1. (Refl., Trans) A se bosumfla. – 2. A slăbi, a da drumul. – 3. A extenua, a obosi, a epuiza. – Var. dălăbăză, dăbăla, dăbila, dăula, de(h)ula, decula. Origine expresivă. Primul sens indică prezența sl. lobŭza „buză”; dar tratamentul var. se explică numai printr-o interpretare expresivă (cf. Candrea, Scriban). După Cihac, II, 89, din sl. debĕlati, dificil din punct de vedere semantic. Philippide, Principii, 140, interpretează pe dăbălăzat ca deszălăba. REW 2941 (după Pușcariu) îl explică pe dăula prin lat. debilis; și Cihac, II, 93, interpretează var. trans. decula prin pol. kulawić „a șchiopăta”. Der. dăbălat, adj. (despre buze sau urechi; căzut; supărat; îmbufnat); dabilă (var. dabulă, dabălă), s. f. (gloabă, mîrțoagă; dare, bir; femeie rotofeie, durdulie), pentru a cărui evoluție semantică cf. gloabă; dăbilar, s. m. (perceptor, strîngător de dări). După Candrea și Scriban, dabilă s-ar explica prin mag. debella „femeie înaltă”. Graur, BL, II, 145, pleacă de la țig. dabul- „futuere”, și în BL, IV, 77, de la tc. dabul „femeie grasă”; ipoteză puțin probabilă, deoarece cuvîntul circulă numai în Mold. și Trans., unde împrumuturile din tc. sînt rare, și fiindcă nu ține seama de celelalte sensuri ale cuvîntului rom. Vezi definitia »

ITALIENIZÁ vb. tr. a modifica forma cuvintelor unei limbi romanice după modelul limbii italiene. ◊ a imita (în stil, în limbă) pe italieni. (< fr. italianiser) Vezi definitia »