suflețitóriu, suflețitórie, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care însuflețește. Vezi definitia »

VATICÍNIU s.n. Vaticinație. [Pron. -niu. / < lat. vaticinium]. Vezi definitia »

NÁTRIU s.n. (Chim.) Sodiu. [Pron. -triu. / < germ. Natrium, cf. fr. natrium]. Vezi definitia »

OSMIRÍDIU s. n. Aliaj de osmiu și iridiu, caracterizat prin duritate mare, folosit la confecționarea vârfului penițelor de stilou, axelor pentru mecanismele de ceasornic etc. – Din fr. osmiridium. Vezi definitia »

măhăroiu s. invar. persoană importantă / influentă. Vezi definitia »