FOCOMELÍE s. f. malformație congenitală constând în aceea că mâinile și picioarele, ca niște bonturi, sunt inserate direct pe trunchi. (< fr. phocomélie) Vezi definitia »

TELALGÍE s.f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanță, de locul leziunii. [Gen. -iei. / < fr. télalgie, cf. gr. tele – departe, algos – durere]. Vezi definitia »

SEMIOLOGÍE s.f. 1. Parte a medicinii care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; semiotică. [Gen. -iei, var. semeiologie s.f. / < fr. sémiologie, séméiologie, cf. gr. semeion – semn, logos – știință]. Vezi definitia »

DIGRAFÍE s. f. 1. contabilitate ținută în partidă dublă. 2. examen radiologic care permite realizarea unei imagini în două situații funcționale diferite. (< fr. digraphie) Vezi definitia »

KINETOTERAPÍE s.f. Chineziterapie. [Gen. -iei. / cf. gr. kinetos – mobil, therapeia – tratament]. Vezi definitia »