MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

DISPROTEINEMÍE s.f. (Med.) Modificare a raportului normal dintre diferitele fracțiuni proteice din plasma sanguină. [Pron. -te-i-, gen. -iei. / < fr. dysprotéinémie]. Vezi definitia »

ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunțare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie) Vezi definitia »

NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. 1. Lipsă de inteligență, de pricepere; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie. Vezi definitia »

HALOMEGALÍE s.f. Hipertrofie a degetului mare de la picior. [Gen. -iei. / < fr. hallomégalie, cf. lat. hallux – degetul mare, gr. megas – mare]. Vezi definitia »