Definita cuvantului lectură
LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi1; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lectură
LEVÁTĂ s.f. 1. Totalitatea cărților de joc pe care le strânge de pe masă cel care a câștigat la un moment dat. 2. Cantitate de fire toarse aflată pe țevile mașinii de filat după înfășurarea acestora. [< it. levata, cf. fr. levée]. Vezi definitia »
ETILENDIAMÍDĂ s. f. cea mai simplă diamidă alifatică solubilă în apă, având caracter bazic. (< fr. éthylène-diamide) Vezi definitia »
pălămídă (-ízi), s. f. – 1. Crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghindă” și acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghindă” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucișare cu ngr. παλάμη „palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicație suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor. Vezi definitia »
pungăleálă, pungăléli, s.f. (reg.) 1. cusătură proastă, de mântuială. 2. (în forma: punghileală) migăleală, mocoșeală. Vezi definitia »
DIFERÍNȚĂ s.f. v. diferență. Vezi definitia »