SOLÍE, solii, s. f. 1. Misiune, însărcinare încredințată unui sol². ◊ Expr. (Înv.) A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol²; a da socoteală de misiunea avută. ♦ P. gener. Misiune, însărcinare, sarcină. ♦ Fig. Menire. 2. (Concr.) Veste, mesaj (adus de un sol²). 3. (Concr.) Grup de persoane trimise ca soli²; delegație. – sol² + suf. -ie. Vezi definitia »

TEHNOGRAFÍE s. f. descriere a diferitelor meserii și a procedeelor lor de lucru. (< fr. technographie) Vezi definitia »

IZORITMÍE s. f. identitate ritmică a vocilor unei compoziții muzicale. (< fr. isorythmie) Vezi definitia »

NEUTROFILÍE s.f. Afinitate atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. ♦ Prezență a neutrofilelor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. neutrophilie]. Vezi definitia »

TETRALOGÍE s. f. 1. (ant.) reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții tragici greci le prezentau la concursurile publice. 2. serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o temă comună. 3. tetradă (1). (< fr. tétralogie) Vezi definitia »