bastárn adj. m., s. m., pl. bastárni Vezi definitia »

HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); p. ext. întregul coș de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară; coș (la clădiri). 3. (Alpinism) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare. – Din ucr. horn. Vezi definitia »

inférn (inférnuri), s. n. – Iad, gheenă. It. inferno (sec. XIX). – Der. infernal, adj., din fr. infernal. Vezi definitia »

CONCÉRN s.n. Reunire de întreprinderi economice capitaliste din diferite ramuri sub conducerea unui grup restrâns de monopoliști, în care întreprinderile își păstrează formal o anumită independență. [Pl. -ne, -nuri. / < germ. Konzern, engl. concern]. Vezi definitia »

STERN, sternuri, s. n. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule. – Din fr. sternum. Cf. lat. sternum. Vezi definitia »