Definita cuvantului ciuciui
ciuciuí (-uésc, -ít), vb. – A șopti, a șușoti. Creație expresivă, cf. sl. čučati (Berneker 161), sp. chuchear, și șoșoi, șușui. – Der. ciuciur, s. n. (izvor, șuvoi), cf. bg. čučur „canal de scurgere, țeavă de canalizare a apei” (Scriban, Conv. lit., XLIV, 1003); ciuciurău, s. n. (corn mic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciuciui
LĂBĂDUÍ, lăbăduiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi, a viețui, a locui. – Magh. lábbadni. Vezi definitia »
BÂIGUÍ, bấigui, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii. – Cf. magh. bolyongni „a rătăci”. Vezi definitia »
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
șpăgui, șpăguiesc v. t. a mitui. Vezi definitia »
REDISTRIBUÍ vb. IV. tr. A distribui, a repartiza din nou. [Cf. fr. redistribuer]. Vezi definitia »