Definita cuvantului ciucure
ciúcure (ciúcuri), s. m. – 1. Moț, smoc de păr. – 2. Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire, canaf. – 3. Pompon. – 4. Franj, ceapraz. – 5. Țurțur de gheață. – 6. Lacrimă de cristal, la candelabre. – 7. Ciorchine. – Istr. cicur. Din ciuc „smoc,” pe baza unui pl. astăzi puțin folosit, ciucuri, de la care s-a refăcut un nou sing. Nu poate proveni din mag. csukor, csokor (Cihac, II, 491; Gáldi, Dict., 172), deoarece cuvîntul mag. este un împrumut dialectal în rom. Pare puțin probabilă der. propusă de DAR, din lat. ciccum ‹ gr. ϰίϰϰος „partea cărnoasă a rodiei” (cf. REW), sau de la dim. său *cicculum (Pușcariu, Studii istrorom., II, 226). Der. ciucuri, vb. (a face ciucuri); ciucurar, s. m. (fabricant de pasmanterie); ciucuriu, adj. (moțat); ciucuros, adj. (cu multe ornamente); înciucura, vb. (a împodobi; a încărca). Din rom. sau din mag. provine sb. čokur „nod”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciucure
ATAȘÁRE, atașări, s. f. Acțiunea de a (se) atașa. – V. atașa. Vezi definitia »
REFUGIÉRE s.f. Faptul de a se refugia; refugiu (1). [Pron. -gi-e-. / < refugia]. Vezi definitia »
INTEGRÁRE, integrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; integrație. 2. (În sintagma) Integrarea producției = reunirea în același loc, în cadrul uneia și aceleiași unități de producție, a activităților de producție succesive, începând cu obținerea materiei prime și până la fabricarea produsului finit. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale. V. integra. Vezi definitia »
ACHIESÁRE s.f. (Jur.) Acord la o anumită anchetă sau propunere; recunoaștere de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune juridică. ♦ Renunțare la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. [< achiesa]. Vezi definitia »
DANTELARE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela. Vezi definitia »