jold (-duri), s. n. – 1. Salariu, leafă. – 2. Prestație sau tribut feudal. Germ. Sold (‹ lat. solidus), prin intermediul pol. žołd (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, II, 160; Tiktin), sau al mag. zsold (Gáldi, Dict., 93). Apare pentru prima oară în sl. din 1444. Înv. Der. joldunar, s. m. (înv., mercenar), din germ. Söldner, prin intermediul unui cuvînt sl. neidentificat; joimir, s. m. (mercenar polonez), din același etimon germ., prin intermediul pol. žołnir, žołnierz (Miklosich, Fremdw., 137; DAR citează forma greșită žotnierz). Vezi definitia »

FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză, etc. care atârnă. [Var.: fáldur, s. m.] – Din ucr. fald. Vezi definitia »

ȘILD, șilduri, s. n. Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii. – Din germ. Schild. Vezi definitia »

prăpáld s.n. (reg.; în expr.) a da prăpald (pe cineva) = a produce cuiva o impresie copleșitoare; a da gata, a face praf (pe cineva). Vezi definitia »

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlı „ghimpe”. Vezi definitia »