ELIMINÁRE s.f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. [< elimina]. Vezi definitia »

VALIDITÁRE, validitări, s. f. (Neobișnuit) Validare. – Din validare (după validitate). Vezi definitia »

INTERPELÁRE s.f. 1. Acțiunea de a interpela; interpelație. ♦ Întrebare (adresată de obicei în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație (referitoare la rezolvarea unei chestiuni, a unor acte etc.). 2. (Rar; la pl.) Întrebări, somații. [< interpela]. Vezi definitia »

trăcsăritoáre, trăcsăritóri, s.f. (reg.) clanța ușii; închizătoare rudimentară. Vezi definitia »

ȘTEZÁRE s. f. v. șteza. [DAR] Vezi definitia »