preságiu, s.n. (înv.) semn prevestitor; presentiment. Vezi definitia »

OBLIGATÓRIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [Pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire]. Vezi definitia »

TELEINTERVÍU s.n. Interviu luat pentru a fi transmis la televiziune. [Cf. fr. télé-interview, engl. tele-interview]. Vezi definitia »

bíu s. m. – Abundență, belșug. – Var. biv. Mag. bő(v). Înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belșug (‹ bivșug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biușag, s. n. (abundență), din mag. bővseg (Lőwe 41; Gáldi, Dict., 85); ambele înv. Cf. belșug. Vezi definitia »

RUMENÍU, -ÍE, rumeníi, adj. ~ Lumina lunii se schimbă în polei rumeniu. ◊ (Substantivat) I se păru mai tânără și mai frumoasă în rumeniul zorilor. Vezi definitia »