BLOCÁ vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a împiedica mișcarea, circulația etc. 3. a imobiliza într-o anumită poziție. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa. (< fr. bloquer) Vezi definitia »

-FICÁ/-IFICÁ/-FIÁ/-IFIÁ suf. „a acționa prin intermediul...”, „a face”. (< fr. -fier, cf. lat. -ificare) Vezi definitia »

ERADICÁ vb. tr. a smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. (< lat., it. eradicare, fr. éradiquer) Vezi definitia »

DESOLIDIFICÁ vb. I. refl. (Despre lichide) A-și pierde consistența, a redeveni lichid. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SUFLECÁ, suflec, súflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare. Vezi definitia »