CLOROFICÉE, cloroficee, s. f. (La pl.) Clasă de alge verzi, de obicei acvatice, care conțin clorofilă; (și la sg.) algă din această clasă. – Din fr. chlorophycées. Vezi definitia »

TRAHÉE, trahei, s. f. 1. Tub elastic fibros și cartilaginos, la oameni și la animale, care leagă laringele de bronhii și prin care circulă aerul necesar respirației din cavitatea bucală sau nazală în bronhii. 2. Fiecare dintre tubulețele subțiri, chitinoase, deschise la exterior și ramificate în corpul insectelor, păianjenilor și miriapodelor, care servesc drept organ de respirație. 3. Fiecare dintre vasele lemnoase în formă de tuburi capilare prin care circulă seva brută în interiorul plantelor superioare. [Pr.: -he-e] – Din fr. trachée. Vezi definitia »

HEMORÉE s. f. însușire a unor insecte de a elimina reflex, ca mijloc de apărare. (< fr. hémorrhée) Vezi definitia »

CIPERACÉE, ciperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu rizom, cu tulpină în trei muchii, cu flori mici și fructe achene; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cypéracées. Vezi definitia »

LACTÉE adj.f. Calea lactee = îngrămădire de stele care apar pe cer în forma unei benzi alburii; Calea laptelui, Drumul robilor. [< fr. lactée, cf. lat. lac – lapte]. Vezi definitia »