EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius]. Vezi definitia »

ACÁR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată. – Din ac + suf. -ar. Vezi definitia »

ESTUÁR, estuare, s. n. Gură largă, în formă de pâlnie, în zona de vărsare a unor fluvii mari, pe țărmurile afectate de maree puternice.[Pr.: -tu-ar] – Din fr. estuaire, lat. aestuarium. Vezi definitia »

EUROPARLAMENTÁR, -Ă, europarlamentari, -e, s. m., adj. 1. s. m. Membru în Parlamentul European. 2. adj. Care ține de Parlamentul European sau privitor la acesta. – Din euro- + parlamentar. Vezi definitia »

VALUTÁR, -Ă adj. referitor la valută; în valută. (< it. valutario) Vezi definitia »