Definita cuvantului condicuță
CONDICÚȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu condicuță
plástă2, s.f. (reg.) arătare, fantomă, nălucă. Vezi definitia »
CHÍSĂLIȚĂ s. f. – v. chiseliță. Vezi definitia »
MAMÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă (1). – Din mamă. Vezi definitia »
SPERMOGRÁMĂ, spermograme, s. f. (Med.) Examen cantitativ și calitativ macroscopic și microscopic al spermei; diagrama rezultată în urma acestui examen. – Din fr. spermogramme. Vezi definitia »
SENINEÁȚĂ s. f. (Rar) Seninătate [Var.: (reg.) sănineáță s. f.] – Senin + suf. -ață. Vezi definitia »