MORIÓN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau bruna, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion. Vezi definitia »

CLAXÓN s.n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit mai ales la automobile. [< fr., engl. klaxon – nume comercial]. Vezi definitia »

HIDROPLANCTÓN s. n. planctonul apelor. (< fr. hydroplancton) Vezi definitia »

PLAFÓN, plafoane, s. n. 1. Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond. Vezi definitia »

JUPÓN s.n. Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei pentru a o menține înfoiată. [< fr. jupon]. Vezi definitia »