ARETINO, Pietro (1492-1556), poet și prozator renascentist. Scrieri satirice, licențioase, și pline de vervă („Pasquinate”), epistole și comedii („Curtezana”, „Ipocritul”, „Filozoful”). Vezi definitia »

MONO² adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono. Vezi definitia »

KAKEMÓNO s. n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuș de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereți. – Din fr. kakémono. Vezi definitia »

GENO- v. gen (5) [în DN]. Vezi definitia »

TONO-/TONI-, -TÓN, -TONÍE elem. „tensiune, pulsație, presiune”; „inflexiune, accent”; „vigoare, fortificare”. (< fr. tono-, toni-, -tone, -tinie, cf. gr. tonos) Vezi definitia »