Definita cuvantului ciumări
ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciumări
MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv). Vezi definitia »
ARÁREORI adv. Rar, rareori, arar. – Din arare + ori. Vezi definitia »
figuri de stil Vezi definitia »
BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de râs, de rușine, de ocară; a insulta; p. ext. a umili, a înjosi. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. Vezi definitia »
profesărí, profesărésc, vb. IV (reg.) a face să devină profesor. Vezi definitia »