Definita cuvantului ciumări
ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciumări
POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar. Vezi definitia »
trăgărí s.f. pl. (reg.) bretele. Vezi definitia »
RĂMURÍ, pers. 3 rămurește, vb. IV. Refl. (Pop.) A se ramifica. – Din ramură. Vezi definitia »
CÁFRI s. m. pl. Populație de rasă neagră din sudul Africii. – Din fr. Cafres. Vezi definitia »
LUNTRÍ, luntresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A pluti cu luntrea; a vâsli. – Din luntre. Vezi definitia »