CEC² s. n. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.-var. cecum s. n. (< fr., lat. caecum) Vezi definitia »

BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală, în dreptul căreia trece soarele între 21 martie și 21 aprilie; unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Înv.) Mașină de război întrebuințată la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesă grea care acționează prin cădere, folosit la baterea pilonilor, bătucitul pământului, spargerea bucăților mari de fontă etc. ◊ Lovitură de berbec = izbitură a coloanei de lichid într-o conductă, produsă când scurgerea lichidului e oprită brusc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex). Vezi definitia »

TOLTÉC, -Ă, tolteci, -ce, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație indiană din Mexic. – Din fr. Toltèques. Vezi definitia »

BURÁTEC s. m. v. buratic. Vezi definitia »

GĂLBENÁTEC, -Ă, gălbenateci, -ce, adj. V. gălbenatic. Vezi definitia »