Definita cuvantului specific
SPECÍFIC, -Ă adj. Propriu unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv. ♦ Care se raportă la o unitate. // s.n. Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); notă distinctivă. ♦ Specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. [Cf. fr. spécifique, it. specifico].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu specific
CLÁSIC, -Ă adj. 1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia. ◊ conform normelor artei antice greco-latine. 2. referitor la clasicism (1). 3. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecțiune. ◊ (despre scriitori, artiști etc.; și s. m.) care aparține clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii; model. 4. care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic. (< fr. classique, lat. classicus) Vezi definitia »
INORGÁNIC, -Ă adj. anorganic. (< fr. inorganique) Vezi definitia »
GÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la gene; al genelor. [Cf. it. genico, fr. génique < gr. genikos – de naștere]. Vezi definitia »
căpúșnic s.m. (reg.) plantă ce crește prin locurile mlăștinoase, cu flori albe, bună pentru băi; crăstăval. Vezi definitia »
ODONTÁLGIC, -Ă, odontalgici, -ce, adj. Referitor la durerile de dinți. – Din fr. odontalgique. Vezi definitia »