Definita cuvantului clăbăț
clăbắț (-béțe), s. n. – Căciulă din piele de miel cu blană. Sb. klobuc „căciulă” (DAR). De la o formă dim. derivă clăbucet, s. n. (căciulă), cunoscut mai ales ca toponim, cf. Iordan, BF, III, 164 și BL, VI, 34.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clăbăț
LEMNULÉȚ, lemnulețe, s. n. (Pop.) Lemnișor. – Din lemn + suf. -ul-eț. Vezi definitia »
UMBLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, umblăreți, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.; despre oameni) Căruia îi place să umble mult, să se plimbe (fără rost), să hoinărească. – Umbla + suf. -ăreț. Vezi definitia »
posléț, -eáță, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) leneș, molâu. 2. (s.n.) rachiu de calitate inferioară (cu multă apă), care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării. Vezi definitia »
VINÚȚ, vinuțuri, s. n. (Pop.) Vinișor. – Vin + suf. -uț. Vezi definitia »
CRÍVĂȚ, s. n. Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre nord-est, aducând scăderi mari de temperatură; acvilon. ♦ (Înv. și reg.) Nord. – Din bg. krivec. Vezi definitia »