Definita cuvantului clăbăț
clăbắț (-béțe), s. n. – Căciulă din piele de miel cu blană. Sb. klobuc „căciulă” (DAR). De la o formă dim. derivă clăbucet, s. n. (căciulă), cunoscut mai ales ca toponim, cf. Iordan, BF, III, 164 și BL, VI, 34.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clăbăț
ZMEULÉȚ, zmeuleți, s. m. Diminutiv al lui zmeu (I). [Pr.: zme-u] – Zmeu +suf. -uleț. Vezi definitia »
BLIȚ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -țuri, scris și blitz. / < germ. Blitzlicht]. Vezi definitia »
vântuléț s. n., pl. vântuléțe Vezi definitia »
ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț1. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț) Vezi definitia »
ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț. (după fr. avant-bras). Vezi definitia »