Definita cuvantului clăbuc
clăbúc (clăbúci), s. m. – 1. Bășică, bulbuc. – 2. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. – 3. Spumă, salivă. – 4. Pleavă. – 5. Insectă, Meloe proscarabaeus. Sl., cf. bg. klabuk, sb., cr. klobuk (Cihac, II, 59; Conev 38). – Der. clăbuci, vb. (a face spumă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clăbuc
NANSÚC s.n. (Text.) Țesătură foarte subțire de bumbac sau de mătase. [< fr. nansouk]. Vezi definitia »
iúc (-curi), s. n. – Balot, povară. Tc. yuk (DAR), Cf. bg. juk. Rar. Vezi definitia »
tuzúc1, tuzúci, s.m. 1. par în gardul de nuiele. 2. pădurice tânără, deasă. Vezi definitia »
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; gloată, droaie. ♦ (Adverbial) a) În masă, în rânduri strânse, cu grămada. b) Unul peste altul, înghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate tactică corespunzând aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Tc. böllük. Vezi definitia »
BOTNARIUC, Nicolae (n. 1915, Rășcani, Basarabia), biolog român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul hidrobiologiei, zoologiei, ecologiei și biologiei generale („Principii de biologie generală”). Conducătorul primei expediții române transafricane. Vezi definitia »