Definita cuvantului clacă
clácă (clắci), s. f. – 1. (Înv.) Prestație feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești, și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „muncă voluntară”, rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). Cf. toloacă. – Der. clăcui, vb. (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaș, s. m. (înv., birnic; care ia parte la o clacă); clăcășesc, adj. (de clăcași).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clacă
ENDOPERICARDÍTĂ s. f. inflamație a pericardului și a endocardului. (< fr. endopéricardite) Vezi definitia »
BEÚCĂ, beuci, s. f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-] Vezi definitia »
manélă (manéle), s. f. – 1. Manivelă. – 2. Zăvor. Ngr. μανέλα (Scriban). Vezi definitia »
BURTIÉRĂ, burtiere, s. f. Corset care strânge abdomenul și șoldurile, centură. [Pr.: -ti-e-] – Burtă + suf. -ieră (după fr. ventrière). Vezi definitia »
ORGANIGRÁMĂ, organigrame, s. f. 1. Redare schematică (grafică) în toate detaliile a organizării, a subordonării și a legăturilor dintre compartimente din cadrul unei întreprinderi sau al unei instituții. 2. (Inform.) Reprezentare grafică a unui algoritm. 3. (Cib.) Diagramă logică. – Din fr. organigramme. Vezi definitia »