CONSTRÚCȚIE s.f. 1. Faptul de a construi: construire. ♦ Alcătuire, compunere. 2. (Concr.) Lucru construit, clădire, lucrare, edificiu. 3. Aranjamentul, aranjarea cuvintelor potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. [Gen. -iei, var. construcțiune s.f. / cf. fr. construction, lat. constructio]. Vezi definitia »

PROSEXÍE s. f. (psih.) atenție concentrată. (< fr. prosexis) Vezi definitia »

HETEROGONÍE s. f. (Biol.) 1. Formare pe același individ a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al androceului. 2. Însușire a unor specii de a prezenta una sau mai multe reproduceri partenogenetice^{Vezi nota} urmate de una sexuală. – Din fr. hétérogonie. Vezi definitia »

MORFOPATOLOGÍE s. f. ramură a morfologiei (1) care studiază forma și structurile diferitelor organe în stare patologică. (< fr. morphopathologie) Vezi definitia »

AUTOTOMÍE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere]. Vezi definitia »