Definita cuvantului clap
clap interj. – Imită zgomotul unei uși care se închide, al unui capac etc. – Var. clamp, clanc, clapc. Creație expresivă. – Der. clăpă(n)i (var. clepăi), vb. (a plesni, a pocni); clăpă(n)itură, s. f. (țăcănit, pocnet); clampă, s. f. (fel de clanță, mîner care deschide și închide ușa), pe care Cihac, II, 60, îl pune în legătură cu ceh. klampa, din germ. Klampe (cf. Iordan, Dift., 87); clampuci, s. m. pl. (papuci); clămp(ă)ni (var. clempă(n)i, clompăi), vb. (a plesni, a pocni, a țăcăni, a face zgomot cu clanța; despre ciori, a croncăni; despre berze, a clămpăni; a tremura); clampăneală (var. clămpănitură), s. f. (țăcănit, păcănit); clămpănitor, adj. (care clămpăne); clempar, adj. (vorbăreț, gură-spartă); clempeu, s. n. (morișcă); clapcă, s. f. (cursă, capcană), cf. bg., sb. klapka „trapă”; clăpcăni, vb. (a pocni, a țăcăni). Din aceeași familie par a face parte clempuș, s. n. (cîrlig pe care se sprijină clampa, belciug; morișcă; tăruș); climpuș, s. n. (nuia; bîtă); sclimpuș, s. n. (cîrlig de rufe); cleampuș, s. n. (încuietoare; zăvor), în care Cihac, II, 331 și DAR văd influența rus. kljapuš „cîrlig”. Cf. clanț, cleapșe.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clap
CAP2 s. n. parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la înregistrarea, redarea sau ștergerea impulsurilor electromagnetice. (după engl. head) Vezi definitia »
hap2, hápuri, s.n. (reg.) măcinătura de piatră din mine care se pune într-o ladă mare. Vezi definitia »
șarap! interj. (adol.) taci! Vezi definitia »
lap interj. – Exprimă zgomotul produs de a lipăi sau zgomotul produs de două corpuri care se lipesc, cum ar fi solul și piciorul gol sau mîna pălmuind o față. – Var. leap, leop, lip, liop. Creație expresivă, cf. hap, fr. lapper. – Der. lăpăi, vb. (a se bălăci, a plescăi), cf. bg. lapam „a înghiți”; lăpăit, s. n. (acțiunea de a bea cu zgomot); lapă, s. f. (terci), pe care Cihac, II, 668 și DAR îl derivă din gr. λαπᾶς; lepși, vb. (a pălmui; a turti), cu suf. expresiv -și (cf. Iordan, BF, II, 188); lepșit, adj. (turtit; prostit, zăpăcit, nătîng); leapșe, s. f. (palmă, scatoalcă; baba-oarba); leoapă, s. f. (scatoalcă); leopăi (var. liopăi, lipăi), vb. (a pălmui, a plescăi; a merge cu zgomot cu picioarele goale; a tropăi; a trăncăni), cf. rut. ljopaty „a flecări” (după Cihac, II, 169, din slov. lapiti, sb., cr. hlapiti „a plescăi”; după Scheludko, BA, I, 165, din rut.); liopăit (var. lipăit), s. n. (bălăceală, plescăit; tropăit); lioapă (var. liopă, leo(a)pă, (h)leoap(c)ă), s. f. (gură, plisc); leoampă, s. f. (poșircă, supă apoasă); lempăi, vb. (a mînca pe apucate, a ciuguli); liompoti (var. liopoti, leo(m)poti), vb. (Bucov., a sorbi, a hălpăi); leoarbă (var. lioarbă), s. f. (gură, plisc); leorbăi (var. liorbăi, leorhăi, leorpăi), vb. (a trăncăni; a bate cîmpii; a se bîlbîi; a hălpăi; a croncăni); leorbău, s. m. (flecar, golan, urlător); leorpăi (var. liorpăi), vb. (a flecări). Se întîlnesc cu der. expresive de la licăi și liorc; cf. și lipa. Vezi definitia »
dulap in romineste Vezi definitia »