haractír (-ruri), s. n. – Caracter. Ngr. χαραϰτήρ (Gáldi 194). Este dublet al lui caracter, s. n., din fr. caractère. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

LEVOGÍR adj. 1. (despre substanțe optic active) care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii. 2. (despre cochilii) răsucit spre stânga. (< fr. lévogyre) Vezi definitia »

KIR s.m. v. chir. [DEX'98] Vezi definitia »

chimír, chimíre, s.n. (înv.) 1. arcadă, boltă. 2. cămară mică. Vezi definitia »

CVARTÍR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira. Vezi definitia »