PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf² + suf. -uleț. Vezi definitia »

puiúț, puiúți, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) pui mic, puișor. 2. pui de găină. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) copilaș, fiuleț. 5. (de obicei ca termen alintător de adresare) iubit, iubițel. 6. (la pl.) cusături decorative mărunte pe iile, cămășile și cojoacele țărănești; râuri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiuț de mămăligă, puiuț de pernă, puiuț de flacără etc.) 8. sertăraș. 9. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, palhă, pălăcrinț. 10. bomboană mică, bombonea, bombonică. Vezi definitia »

gălbenéț, -eáță, -ți, -țe, adj. (pop.) palid, smead. Vezi definitia »

BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț. Vezi definitia »

POPONÉȚ⁴ s. m. (Bot.; pop.) Volbură (Convolvulus arvensis). – Cf. scr. poponac, ucr. oponeț. Vezi definitia »