Definita cuvantului clenci
clénci (clénciuri), s. n. – 1. Creangă cu bifurcațiile tăiate parțial de care se pot agăța obiecte diverse. – 2. Bifurcație a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creangă. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limbă de cataramă. – 6. Clanță de ușă. – 7. Încurcătură, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscută, cu excepția faptului de a fi vorba de o creație din familia lui clanț. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu sl. ključĭ „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klečka „așchie” și DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klinče „cui de potcoavă”. – Der. clenciuros (var. înv. clincios), adj. (noduros). DAR pune în legătură cu clenci adj. înclincit (împerecheat; se spune despre cîini).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clenci
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc. Vezi definitia »
ACÍ adv. 1. Aici, în locul acesta 2. Atunci, în momentul acela Var. acia, acile(a), acice(a) -Din mr. Ația, istr. Ția, lat. Eccum hĭc Vezi definitia »
pelsci s.m. pl. (reg.) ghiocei-bogați. Vezi definitia »
níci conj. – Exprimă negația. – Var. (înv.) nece, nice. Mr. niți, ninți megl. niți. Lat. nĕquĕ (Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1229; REW 5868), cf. prov., fr., cat., sp. ni, port. nem. – Comp. niciun, adj., negativ, cf. megl., mr. nițiun, istr. niciur, care presupun un lat. nĕquĕ unus (Diez, I, 290; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1230; REW 5896), cf. v. fr. neisune, it. nessuno, sp. ningún; nicicînd, adv. (niciodată); nicicum, adv. (în nici un fel); niciodată, adv. (în nici o vreme); niciunde, adv. (în nici un loc). – Cf. nicăieri. Vezi definitia »
năsâlnicí, năsâlnicésc, vb. IV (înv.) 1. a face să fie mai aspru, mai neîndurător, mai greu de suportat. 2. (despre cai) a-și manifesta năravul. Vezi definitia »