Definita cuvantului cler
cler s. n. – Preoțime. – Var. (înv.) clir, cliros. Mr. clir. Ngr. ϰλñρος (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. klirosŭ (Vasmer, Gr., 79), cf. sb., rus. klir, și modern din lat. clerus. Sec. XVI (cu forma cliros). – Der. mod. (din fr.) cleric, s. m.; clerical, adj.; clericalism, s. n. Der. înv. clericesc, (var. cliricesc, sec. XVII), adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cler
BLÜCHER [blühər], Gebhard Leberecht von, prinț de Wahlstatt (1742-1819), feldmareșal prusian. Înfrînt de Napoleon I la Jena (1806), s-a distins în campaniile împotriva acestuia (1813 și 1814) și în bătălia de la Waterloo (1815). Vezi definitia »
CENTROMÉR s. n. regiune prin care cromozomul se atașează de fibrele fusului în timpul diviziunii celulare. (< fr. centromère) Vezi definitia »
PIONIÉR s.n. (Tehn.) Banc de lucru ușor transportabil și ușor de montat. [Pron. pi-o-ni-er. / et. incertă]. Vezi definitia »
MODELIÉR, -Ă s. m. f. modelor. (< fr. modélier) Vezi definitia »
róber (-re), s. n. – Cele două jocuri din care se compune o partidă de bridge sau de vist. Engl. rubber. Vezi definitia »