MASORÉT s. m. învățat evreu care a participat la vocalizarea și accentuarea textului Bibliei. (< fr. massorète) Vezi definitia »

COMÉT s. n. v. cometă. Vezi definitia »

BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket. Vezi definitia »

barchét (barchéturi), s. n. – Țesătură de bumbac. – Var. barhet, barhent. Ceh. barchet (Berneker 44), germ. Barchent (Borcea 178), din v. germ. med. barkan. Este cuvînt de origine arabă, identic cu sp. barragán. Din germ. provine mag. bársony (cf. sb. bršun), de unde barșon, s. n. (Trans., catifea), cu var. brașon, probabil prin asociere de idei cu centrul comercial al Brașovului (cf. Cihac, II, 480; Gáldi, Dict. 104). Vezi definitia »

selamét (-turi), s. n. – 1. Salvare. – 2. Ruină, faliment. – Var. selimet, selemet, silimet. Mr. sălimete. Tc. (arab.) selamet „sănătate” (Roesler 602; Șeineanu, II, 319), cf. ngr. σελαμέτι, sb., alb. selamet, sp. zelama. – Der. selamlîc, s. n. (plecăciune, lingușeală; salon în casele turcești unde se primesc ospeții; alaiul sultanului cînd merge la moschee), din tc. selamlik (este dubletul lui salamalec, s. n. „plecăciune”, din tc. selamalekim și în parte al fr. salamalec); selam-aga sau selam-ceauș, s. m. (slujbaș al Porții, care primea ambasadorii), din tc. selam agasi sau selam çaus. Vezi definitia »