Definita cuvantului clevetă
clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta. – Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clevetă
PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală. Vezi definitia »
HAPTOMORFÓZĂ s. f. morfoză provocată prin excitații tactile. (< fr. haptomorphose) Vezi definitia »
AMIEZÍTĂ s. f. Îmbrăcăminte rutieră permanentă, confecționată din beton asfaltic cu filer de var stins. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. amiésite. Vezi definitia »
sudătúră, sudătúri, s.f. (reg.) înjurătură. Vezi definitia »
adiționálă (convorbire) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționálei; pl. adiționále Vezi definitia »