Definita cuvantului spină
SPÍNĂ s.f. Proeminență ascuțită (a unui os). ♦ Spină bifidă = malformație congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, de obicei în regiunea lombară. [< fr., lat. spina-bifida].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu spină
smomeálă, smoméli, s.f. (înv.) momeală. Vezi definitia »
FLORESCÉNȚĂ s. f. efectul acțiunii de a înflori; proprietate a unei plante de a se menține înflorită. ◊ înflorire masivă. (< germ. Florenszenz) Vezi definitia »
GLĂVOÁCĂ, glăvoace, s. f. V. zglăvoc. Vezi definitia »
INSULÍNĂ s. f. Hormon secretat de pancreas, care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism. – Din fr. insuline. Vezi definitia »
VÉRVĂ s. f. Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊ Expr. A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din fr. verve. Vezi definitia »