SPRE prep. 1. (Cu sens local) În direcția..., înspre, către, la. Pornesc spre școală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarnă. ♦ Către ziua de...; dintre ziua de...; și ziua de... Luni spre marți. ♦ (Arată o acțiune ulterioară celei exprimate de verbul precedent, având valoare copulativă) După aceea, și apoi. 3. (Introduce un complement circumstanțial de scop) În vederea..., pentru a..., ca să... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pildă = de pildă, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstanțial de mod) (În așa fel) încât (să producă, să cauzeze cuiva ceva). I-a dăruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Înv. și reg.; introduce un complement indirect) Echivalând cu..., drept, ca. Spre răsplată, cer două lucruri. – Lat. super. Vezi definitia »

DISCUÍRE, discuiri, s. f. Acțiunea de a discui. – V. discui. Vezi definitia »

ECRANIZÁRE s. f. acțiunea de a ecraniza; adaptare cinematografică. (< ecraniza) Vezi definitia »

cotcóre s.m. (reg.) om căruia-i place să caute, să scotocească. Vezi definitia »

DECAPÁRE s.f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; decapaj. [< decapa]. Vezi definitia »