țeft (-turi), s. n. – 1. Sîn, breaslă. – 2. Centru, punct central. – 3. Par în centrul ariei. – Var. țef, țeh. Sb., rus., ceh. „corporație”, din germ. Zeche (Sanzewitsch 211; Scriban), săs. tsêchen (Borcea, 216). Pentru semantism, cf. cele două sensuri ale lui gremio „sîn” și corporație. Cuvînt înv. Vezi definitia »

știft, știfturi s. n. rebut, lucru de calitate inferioară. Vezi definitia »

AERLÍFT s. n. Metodă mecanizată de extracție a lichidelor din subsol, bazată pe aducerea la suprafață cu ajutorul aerului comprimat. [Pr.: a-er-] – Aer¹ + lift. Vezi definitia »

LÁNDȘAFT s. n. porțiune din învelișul geosferic care posedă trăsături proprii, diferite de cele ale porțiunilor învecinate. (< germ. Landschaft) Vezi definitia »

RIFT, rifturi, s. n. (Geol.) Șir de rupturi ale scoarței terestre sub fundul oceanelor. ♦ Fisură în sol făcută de un râu. – Din fr., engl. rift. Vezi definitia »