DEPRÍNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu. – V. deprinde. Vezi definitia »

SEROATENUÁRE s. f. seroterapie în scopul atenuării unei boli contagioase încă din perioada de incubație. (după fr. séro-atténuation) Vezi definitia »

PRELEVÁRE, prelevări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva. Vezi definitia »

SUFLÁRE, suflări, s. f. 1. Acțiunea de a sufla și rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trăi, de a exista. ◊ Loc. adv. Într – o suflare = într-o clipă, foarte repede. ◊ Expr. Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort. A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri. 2. Ființă, viețuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vânt. – V. sufla. Vezi definitia »

AUDITÁRE, auditări, s. f. V. audit. (din audita) Vezi definitia »