mirandolină, mirandoline s. f. (eufem.) țigancă. Vezi definitia »

ACRÓPOLĂ s.f. Cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești (întărite), așezată de obicei pe o înălțime. [< fr. acropole, cf. gr. akropolis < akros – ridicat, polis – oraș]. Vezi definitia »

TIGRÉSĂ s.f. (Liv.) Tigroaică. [< fr. tigresse]. Vezi definitia »

CELESTÍNĂ s. f. Sulfat de stronțiu natural, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu. – Din fr. célestine. Vezi definitia »

REPUGNÁNȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia]. Vezi definitia »