Definita cuvantului cloșcă
clóșcă (clóști), s. f. – 1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă. – Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cloșcă
VUVUZÉLĂ,vuvuzele, s.f. 1.Instrument de suflat care produce un sunet monoton și distinctiv, similar cu nota si bemol, celebru pentru utilizarea sa în context sportiv. Vezi definitia »
acrídă (acríde), s. f. – (Înv.) Lăcustă (Locusta viridissima). < Gr. ἀϰρίς, în parte prin sl. akrida. Vezi definitia »
brichétă (brichéte), s. f. – 1. Mic aparat pentru aprins țigările. – 2. Aglomerat de carbon. Confuzie a două cuvinte fr., briquet și briquette. Vezi definitia »
FOSÍLĂ, fosile, s.f. – V. fosil (1) [DEX'98] Vezi definitia »
CĂRĂTÚRĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.). – Căra + suf. -ătură. Vezi definitia »