CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură. Vezi definitia »

PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora. Vezi definitia »

fântână, fântâni s. f. (er.) vagin. Vezi definitia »

DOLOMÍTĂ s. f. 1. mineral din carbonat de calciu și de magneziu. 2. rocă cu aspect grăunțos, cu dolomită (1). (< fr. dolomite) Vezi definitia »

DIAPEDÉZĂ s. f. trecere a leucocitelor prin pereții capilarelor sangvine, determinată de digestie sau de o infecție. (< fr. diapédèse) Vezi definitia »