APOLOGÉTICĂ s. f. 1. Sistem preconceput de apărare sau justificare neîntemeiată a unei idei, doctrine etc. 2. Parte principală a teologiei, care are ca scop justificarea religiei creștine. – Fr. apologétique. Vezi definitia »

CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală. Vezi definitia »

INTERFERÉNȚĂ s.f. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. ♦ Fenomen de suprapunere a efectelor a două (sau mai multe) mișcări vibratorii provenind din surse diferite. [< fr. interférence]. Vezi definitia »

SERVOFRÂ'NĂ s. f. mecanism având rolul de a amplifica forța de frânare a unui sistem tehnic. (după fr. servofrein) Vezi definitia »

vátă s. f., g.-d. art. vátei Vezi definitia »