Definita cuvantului staționar
STAȚIONÁR, -Ă adj. 1. Care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ♦ Care rămâne în aceeași stare, care nu evoluează. 2. (Despre un mediu fluid, un câmp de forțe) Care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. // s.n. 1. Mic vas de război care are misiunea de a supraveghea intrarea și ieșirea navelor într-un port. 2. Centru sanitar pentru îngrijirea bolnavilor. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. stationnaire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu staționar
firesár, firesári, s.m. (reg.) insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri; atacă frunzele și cireșele; prunar, burghiaș, burghieș. Vezi definitia »
HEPÁR s. n. ficat. ◊ extract de ficat, cu acțiune de stimulare a hematopoiezei și de regenerare a celulei hepatice. (< fr. hépar) Vezi definitia »
naziliár, -ă, adj. (înv.) nazal. Vezi definitia »
stridiár, stridiári s.m. 1. (înv.) negustor de stridii. 2. (reg.) pasăre marină cu cioc puternic care se hrănește mai ales cu scoici; scoicar. Vezi definitia »
Cocălar, cocălari s.m. 1. țigan fără ocupație, care, neștiind nici o meserie pentru a-și câștiga existența, merge în urma șatrelor de țigani cu ocupații tradiționale (spoitori, căldărari, argintari, lingurari etc.), hrănindu-se cu resturile rămase de la aceștia. 2. țigan care mănâncă găini moarte în urma unei maladii; 3. persoană care trăiește pe spinarea altora; manelist. – Din țig. cokalos Vezi definitia »