clac (clácuri), s. n. – Pălărie cu calota înaltă. Fr. (chapeau à) claque. Vezi definitia »

CALPÁC, calpace, s. n. (Înv.) Căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe care o purtau domnul și boierii mari (mai târziu și negustorii străini). ♦ Căciulă purtată la unele uniforme militare. – Din tc. kalpak. Vezi definitia »

antifámac s.n. (înv.) antidot Vezi definitia »

BUGEAC, denumire tătărească sau turcească a S Basarabiei. Vezi definitia »

trictrác, trictrácuri, s.n. (înv.) 1. joc de table. 2. tabla pe care se joacă. Vezi definitia »