BAIRÁC, bairace, s. n. (Înv.) 1. Steag de mătase foarte lat. 2. Unitate militară (de voluntari) care servea sub un drapel. [Pr.: ba-i-. Pl. și: bairacuri] – Din tc. bayrak. Vezi definitia »

bobîrnác (bobîrnáce), s. n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164). Vezi definitia »

RUSNEÁC, rusnéci, s. m. Rutean, ucrainean. (din rus²) Vezi definitia »

GUAIÁC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác, -i s. m.] – Din engl. guayaco. Vezi definitia »

GODÁC, godaci, s. m. (Pop.) Purcel (până la un an); godin¹, godânac. – Cf. sl. godŭ „an” și rom. godânac. Vezi definitia »