tertíp (-puri), s. n. – 1. Sistem, procedeu, formă, formulă. – 2. Cursă, artificiu, șiretenie, vicleșug. – Mr. tirtipe, megl. tirtip. Tc. (arab.) tertib, tertip (Șeineanu, II, 357; Lokotsch 2041; Ronzevalle 64), cf. ngr. τερτίπι, alb., bg., sb. tertip. Vezi definitia »

rip (-puri), s. n. – (Olt., Banat) Jeg, murdărie. Ngr. ῥύπρος (Scriban). – Der. ripos, adj. (murdar, soios). Cf. răpănos. Vezi definitia »

jip², jipi, s.m. (reg.) 1. copac tânăr, lung și subțire. 2. par. 3. (adv.) gol. Vezi definitia »

STRIP s. n. fâșie, bandă (de medicamente etc.). (< engl. strip) Vezi definitia »

CARIOTIP (‹ fr. {i}; {s} gr. karyon „nucleu” + typos „caracter”) s. n. (GENET.) Reprezentare grafică sau microfotografică a cromozomilor unei celule, aranjamentul acestora fiind comun pentru toate celulele unui organism sau unei specii date. C. uman se realizează utilizînd clasificarea numerală, în care cromozomii sînt dispuși în ordine de mărime crescîndă (de la 1 la 22), recunoașterea lor făcîndu-se după poziția centromerului și lungimea brațelor; sînt repartizați în 7 grupe, numite după numărul de ordine al primului și ultimului cromozom, cu excepția celor de sex (X, Y), care, pentru a se evita orice confuzie, nu sînt numerotați, păstrîndu-și numele specific. V. idiom, genom, cod genetic. Vezi definitia »