POLIURÍE, poliurii, s. f. Simptom clinic caracterizat prin eliminare de urină în cantitate mai mare decât cea normală. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyurie. Vezi definitia »

TONOMETRÍE s.f. 1. Măsurarea presiunii de vapori a unei soluții. ♦ Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurătorile presiunilor de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. 2. Operație de măsurare a tensiunii. [Gen. -iei. / < fr. tonométrie, germ. Tonometrie]. Vezi definitia »

CICLOCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală constând în lipsa totală sau parțială a organelor olfactive și situarea ochilor, uniți, într-o singură orbită. < fr. cyclocéphalie Vezi definitia »

METALOCHIMÍE s.f. Parte a chimiei care studiază metalele. [Gen. -iei. / cf. fr. métallochimie]. Vezi definitia »

SOFISTICĂRÍE, sofisticării, s. f. (Fam.) Faptul de a uza (și de a abuza) de sofisme; argumentație, afirmație plină de sofisme, falsă. – Din fr. sophistiquerie. Vezi definitia »